DUPĂ CHIPUL LUI CRISTOS (Coloseni 3:1-17)

Când se naște, omul vine în lume cu o natură adamică, numită în Scriptură fire pământească. Atunci când omul se pocăiește cu adevărat Duhul Sfânt aduce o fire nouă, cristică. Deci, în om ajung să locuiască două naturi, una veche și alta nouă. (Romani 7:22-23; 8:12-13) Firea veche, care rămâne în cel credincios până la dezbrăcarea de trupul acesta, poate păcătui. Firea nouă din Dumnezeu, nu poate păcătui.

Astfel stând lucrurile, Biblia ne învață să umblăm cârmuiți de Duhul și să nu împlinim poftele firii pământești (Galateni 5:16), să răstignim firea pâmântească împreună cu patimile și poftele ei și să trăim și să umblăm prin Duhul (Galateni 5:24-25).

În Coloseni 3 Cuvântul lui Dumnezeu aseamănă pocăința cu dezbrăcarea unei haine și îmbrăcarea cu altă haină, dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou. Metafora dezbrăcării omului vechi și îmbrăcării omului nou este una care apare des în scrierile pauline. Exemplu: Efeseni 4:22-24 scrie: „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după faptele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.” Romani 13:12-14 scrie: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu hainele luminii. … îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos…”

Haina aceasta nouă care trebuie îmbrăcată este Cristos. Duhul Sfânt lucrează sistematic cu cel născut din nou ca să semene tot mai mult cu Chipul care este Domnul Cristos. Normal deci să ne întrebăm: Cum ni se revelează chipul lui Cristos? ... Care sunt trăsăturile care ar trebui să se regăsească în viețile schimbate ale celor ce sunt ai lui Cristos? ...

CHIPUL LUI CRISTOS

Cu privire la chipul fizic al lui Cristos, Scriptura tace. Nu avem detalii despre înfățișarea sau aspectul fizic al Domnului Isus. Prin urmare, atunci când Biblia vorbește despre Chipul lui Cristos trebuie să privim dincolo de imaginea fizică, la modul cum a gândit, a vorbit și s-a comportat Fiul lui Dumnezeu. În ce privește chipul spiritual al lui Isus, înfățișarea interioară a lui Cristos, subiectul este inepuizabil și indispensabil. Dragostea, sfințenia, credincioșia lui Isus sunt trăsături definitorii în ce privește caracterul lui Cristos, trăsături ce trebuie să se regăsească din belșug și în viețile celor ce s-au îmbrăcat cu Cristos.

TREI EXEMPLE:

1) Să luăm de exemplu CREDINCIOȘIA lui Cristos.

Dumnezeu Tatăl a făurit încă din veșnicie un plan de salvare a oamenilor. Acest plan prevedea ca Fiul Său să coboare pe pământ și să-și dea viața ca jertfă pentru păcat. Domnul Isus a acceptat voia Tatălui după cum este scris: "Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!" (Evrei 10:7). Ajuns pe pământ, provocarea era foarte mare, iar cei care au încercat să-l distragă de la împlinirea planului au fost mulți, unii inconștienți ca și Petru, însă Fiul lui Dumnezeu s-a arătat credincios până la capăt, până când a strigat: „S-a insprăvit!” Cunoașteți istoria Crucii? ...

Această determinare în credincioșie trebuie să o îmbrăcăm fiecare din noi când este vorba de a duce până la capăt mântuirea ce ne-a fost încredințată. Astăzi, vai, este prea multă duplicitate în creștinism, prea multă șovăială în a împlini voia lui Dumnezeu, prea multă renunțare la alergarea pe Calea strâmtă.

Chipul lui Cristos ne arată în primul rând o mare credincioșie față de Dumnezeu și voia Lui.

Evanghelistul Ioan ne relatează în capitolul 4 al evangheliei sale întâlnirea dintre Domnul Isus și o femeie samariteancă la fântâna lui Iacov. Autorul ne spune că în timpul discuției dintre cei doi, ucenicii s-au dus în cetate pentru a procura hrană. La întoarcere, „... ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: "Învățătorule, mănâncă!" Dar El le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți." Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: "Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?" Isus le-a zis: "Măncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui”. (Ioan 4:30-34)

2) Un al doilea exemplu este dat de SFINȚENIA lui Cristos.

Sfințenia este dată în general de modul în care se raportează un om la legile divine și umane.

În ce privește Legea lui Dumnezeu, Fiul Său a venit să o împlinească: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”. (Matei 5:17).

În ce privește moralitatea, care dă de furcă atâtora, credem că Domnul Isus a practicat abstinența. Astăzi se inventează tot felul de lucruri cu privire la viața intimă a Domnului, Biblia însă Îl numește pe Isus „feciorul lui Iosif”. (Luca 4:22)

Ca și cetățean, Domnul Isus plătea darea către Templu și era respectuos față de stăpânirile pământești. (Matei 17:24-27; 22:21)

Însumând, Isus din Nazaret atunci când a fost judecat a fost găsit nevinovat în instanța civilă, iar în cea religioasă singura acuzație care a rămas în picioare a fost faptul că El se proclamase Fiul lui Dumnezeu, ceea ce era un adevăr.

Prin urmare, cei care îmbracă haina lui Cristos pun pe ei o vestimentație curată. Cărturarul W. McDonald are o remarcă utilă aici: ”Nu numai că ne-am lepădat de omul cel vechi, ci ne-am îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește spre cunoaștere deplină, după chipul Celui care l-a creat. După cum omul cel vechi se referă la tot ce eram ca fii ai lui Adam, cu natura ne-născută din nou - tot așa omul nou se referă la noua noastră poziție, de copii ai lui Dumnezeu. S-a produs o creație nouă iar noi suntem creaturi noi. Scopul urmărit de Dumnezeu este ca acest om nou mereu să crească tot mai mult după chipul Domnului Isus Cristos. Niciodată nu trebuie să ne mulțumim cu realizările obținute, ci întotdeauna trebuie să ne avântăm înainte, spre noi culmi de tot mai mare asemănare cu Mântuitorul. El este pilda noastră supremă și regula de viață pentru noi. În ziua de apoi, când vom sta înaintea Scaunului de Judecată al lui Cristos, nu vom fi judecați luându-se în vedere cu cât au fost viețile noastre mai bune decât ale altora, ci după cât de mult s-au racordat viețile noastre la însăși viața Domnului Isus. Chipul lui Dumnezeu nu reiese din conformația trupului nostru, ci din frumusețea unei minți reînnoite și a unei inimi schimbate. Sfințenia, dragostea, smerenia, blândețea, bunătatea și iertarea - iată elementele din care e alcătuit caracterul divin”.

3) Un alt exemplu este DRAGOSTEA lui Cristos.

Unitatea de măsură a iubirii este sacrificiul. Adică, iubim, nu cât pretindem de pe buze, ci cât sunte în stare să sacrificăm pentru o persoană sau alta.

Despre Cristos este scris că i-a iubit pe ai Săi până la capăt, adică până la a-și da viața pentru ucenici. (Ioan 13:1) Când te gândești pentru cine! Pentru un Petru, instabil și exploziv ca nitroglicerina; pentru un Toma, necredincios și cârtitor împietrit; pentru o Marta, care mustră pe Dumnezeu în față; pentru Iacov și Ioan, gata să ucidă un popor întreg într-o clipă... Dar iubirea autentică nu este despre obiectul iubit, ci despre inima care iubește.

A te îmbrăca cu Hristos însemnează și a procura o inimă plină de iubire, de considerație și compasiune, pentru cel de lângă tine indiferent de cine și cum este el. Biblia spune că „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea mult bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”. (Fapte 10:38) Socotesc, chiar dacă noi mai mult batem pasul pe loc și nu ne este dat să luptăm cu puterile întunericului, cumva, îmbrăcați fiind (unși) cu Cristos, trebuie să semănăm cu El.

ILUSTRAȚIE: Saduh Sundar Singh, misionar creștin indian, pe când era în Anglia a fost invitat să facă o vizită unei doamne bogate. A sunat la ușă și și-a spus numele servitoarei venită să deschidă. Tânăra fată, văzându-l pe Sundar Singh în lunga lui robă de culoarea șofranului, l-a privit cu mirare, apoi a alergat la stăpână și i-a spus: „Doamnă, cineva dorește să vă vadă; numele lui nu l-am înțeles, însă e un om care seamănă leit cu Domnul Isus?

Ținuta omului cel vechi se compune din triste zdrențe, arătate în Coloseni 3, cu 8 și 9: mânie, răutate, defăimare… Biblia ne învață să dezbrăcăm aceste haine ale rușinii și să îmbrăcăm mai degrabă veșmintele nobile ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare, iertare. Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. (14).

CITAT: Fericitul Augustin spune: „Deosebirea dintre un păcătos și un sfânt ar fi următoarea: păcătosul se ascunde de Dumnezeu, pe când sfântul se ascunde în Dumnezeu.”